Comandantul traulerului turcesc Emir Oglullaru are 35 de ani si-si merita soarta. De mai bine de trei saptamani, Zafer Serter sta in arestul Politiei constantene alaturi de alti 6 comandanti de pe cele 7 pescadoare turcesti prinse de politistii de frontiera din Constanta la braconaj de calcani si rechini in zona economica exclusiva a Romaniei din Marea Neagra. Risca o pedeapsa de la 2 pana la 7 ani de puscarie. Mai nou, li s-au alaturat si 3 comandanti bulgari de pe 4 pescadoare, surprinse si acestea la braconaj in apele noastre. Colegul sau de celula este Manolov Sevdalin, comandantul de pe pescadorul Sf. Nikolai. Incatusati, nebarbieriti, clipesc nauci sub blitul aparatului de fotografiat. Nici unul nu stie sau neaga ca ar sti limba engleza. Cu turcul reusim sa inchegam o discutie cu ajutorul unui translator. Nervos si agitandu-si frenetic mana libera, se incurca in explicatii puerile cum ca ei n-au facut nimic. Ca se aflau in tranzit spre Ucraina. Ca sculele gasite nu erau ale lor. Expertizele spun insa cu totul altceva - dezastrul ecologic din Marea Neagra le apartine in exclusivitate. Peste o tona de rechini si zeci de delfini au fost gasiti morti in plasele lor. Zice ca nu are nici salariu si ca e platit in functie de cat produce. Dupa calitatea hainelor sale, nu castiga deloc putin. Prin comparatie, bulgarul de langa el e un zdrentaros. Zafer Serter evita sa spuna o suma aproximativa, in schimb isi evalueaza vaporul construit in '68 la cincizeci si ceva de mii de dolari. Probabil jumatate din suma reprezinta doar aparatura de la bord. Adica sonarul, GPS-ul si radarul. Nu uita sa precizeze insa ca cei 5 membri ai echipajului sau habar n-aveau pe unde se afla, ei fiind platiti sa munceasca pe mare oriunde ii duce comandantul. Responsabilitatea ii revine in intregime, dar si asa sustine ca e nevinovat. Ca are doi copii acasa si vrea inapoi, in Turcia. Politistii zambesc pe sub mustati. Poate dupa ce-si va ispasi pedeapsa pe care o merita. Un exemplu trebuie dat, spun si anchetatorii, prin vocea procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta, Valentin Pavel. Altfel, cu clementa si blandete, ne vom trezi si la anul, pe aceeasi vreme, in aceeasi situatie. In dana 0, adica in portul militar Constanta, chiar in dreptul cladirii Grupului de Nave Constanta, apartinand Politiei de Frontiera, cele 11 ambarcatiuni arestate sunt acostate cu pupa catre cheu. Daca cele 7 pescadoare turcesti arata cat de cat acceptabil, cele 4 bulgaresti sunt niste barcaze nenorocite, jumatate din tabla ruginita, jumatate din lemn putrezit. Niste junghiuri. Urcam la bordul lui Emir Oglullaru. Curiosi, aproape toti cei 33 de pescari retinuti la bord de pe toate cele 7 nave turcesti ne inconjoara. Niste fete de te trec fiori pe sira spinarii. Cand afla ca suntem ziaristi, incep sa vocifereze pe frecvente inalte. Hayati si Musas abandoneaza instantaneu partida de table de-abia inceputa. Unul stirb, de vreo 35 de ani, cu degetul mic de la mana stanga amputat de la jumatate, se erijeaza in purtator de cuvant. Gokan Senten este numele lui. Se plange ca nu mai au tigari, ceai si butelie de aragaz. De asemenea, zice ca nu sunt lasati sa coboare macar pe cheu. Bineinteles, sustin legenda comandantului lor si intreaba cand vor pleca acasa. Curand, dupa inceperea procesului si audierea in instanta, ne-au informat cei de la Parchet. De dupa un maldar de lazi, isi iteste capul un copil. Se scobeste in nas. Are 15 ani si zice ca e doar pasager, fiind ruda cu unul dintre comandantii arestati. Evident, e o minciuna. Pe un alt pescador, mai e un pusti de aceeasi varsta. Sunt folositi ca mana de lucru ieftina, la negru. De fapt, sunt cu totii un fel de sclavi ai armatorului, fiind platiti la procent. 40 la suta din ce castiga pe pestele prins se imparte intre cei cinci membri ai echipajului, restul de 60 la suta revenind comandantului si proprietarului navei de la Istanbul. Sa zicem ca iau vreo 200 de dolari pe luna, in cel mai fericit caz. Mult mai reticenti, bulgarii se intorc cu spatele catre noi. Doar unul, care stie turceste si a auzit spusele translatorului, comenteaza ca ei, pescarii bulgari, iau 50 la suta din ce produc, cealalta jumatate mergand in buzunarele armatorului si comandantului, in parti egale. Nici turcii, nici bulgarii nu au un salariu fix. Daca turcii au fost cautati de autoritatile lor de la consulat si ambasada, chiar niste parlamentari de la Ankara aflati in vizita la Constanta interesandu-se de soarta lor, pe bulgari nu i-a bagat nimeni in seama. Aceasta, cu toate ca de problema lor au fost anuntate autoritatile din Varna. Distractia cu bulgarii e insa alta. In momentul capturarii celor 7 traulere turcesti, un al optulea vas a reusit sa scape. Dar nu pentru mult timp, el fiind retinut de garda de coasta bulgareasca. Cum si la noi, si la bulgari, in aceasta perioada este prohibitie la calcani si rechini, infractiunea era evidenta. Ce si-au spus bulgarii? Ia sa trecem la romani asa, din greseala. Si au gresit. "Nu se mai poate, spune capitan-comandorul Liviu Ciuceanu, adjunct la Grupul de Nave Constanta, astia parca ne iau la misto!". Legislatia actuala, mult imbunatatita fata de anii precedenti, permite ca, in cazul unor astfel de infractiuni, sa se mearga, daca exista un refuz al controlului sau se fuge de la locul faptei, pana la executarea focului cu cartuse de razboi, in plin. Acest lucru s-a si intamplat acum vreo 2 ani. Dar, desi vestea a ajuns cu siguranta la urechile pescarilor din Istanbul, foamea de castig e la fel de mare. Turcii risca in continuare, flotile intregi de pescadoare invadand frecvent apele noastre, cu riscul de a-si pierde navele si chiar libertatea. Exemplul de care vorbea procurorul Pavel e insa pe cale de a fi dat. Foto: Codruta DRAGOESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu