Fragmentarea terenurilor exclude 70% din agricultori de la subventii

Banii europeni vin doar pentru proprietati de peste un ha

Aproape 70% din numarul total de agricultori romani nu pot primi platile directe la hectar acordate din fonduri europene, deoarece detin terenuri agricole cu suprafete reduse, iar plata este acordata pentru proprietati care au minimum un hectar, impartit in parcele de cel putin 0,3 hectare, potrivit firmei
Agricover, citata de Mediafax.
"Majoritatea agricultorilor romani nu pot primi finantare conform Politicii Agricole Comune a Uniunii Europene, fie pentru ca terenurile aflate in proprietatea fermierilor sunt prea mici, fie pentru ca acestia nu beneficiaza de informatiile si mijloacele necesare accesarii fondurilor", a declarat, intr-un comunicat, Robert Arsene, directorul general al Agricover.

440 milioane euro pentru 1,5 milioane de agricultori

Numarul total al gospodariilor taranesti din Romania este de circa 4,5 milioane. Dintre acestea, conform estimarilor Ministerului Agriculturii, aproximativ trei milioane de proprietati agricole au suprafete mai mici de un hectar, astfel ca nu pot accesa plata din fonduri UE, estimata la 50 de euro pe hectar. In aceste conditii, subventiile primite de la Uniunea Europeana in 2007, in valoare totala de 440 milioane euro, vor fi impartite numai intre cei 1,5 milioane de agricultori care au in proprietate sau arenda peste un hectar de teren.

Asocierea ar putea constitui solutia

"Constituirea in asociatii agricole poate reprezenta o solutie atat pentru absorbtia mai rapida a fondurilor europene, cat si pentru modernizarea fermelor romanesti, astfel incat acestea sa atinga un nivel european de dezvoltare. Tendinta agriculturii moderne, practicata in ultimii ani in tarile membre UE, este de a reduce numarul de ferme de dimensiuni mici si de a creste productivitatea exploatatiilor agricole, in care un numar mai mic de fermieri cultiva suprafete mai mari", au declarat reprezentanti ai Agricover.
Pe langa plata pe suprafata, din 2007 o ferma mare poate primi pana la 300.000 euro pe an, in vreme ce pentru o ferma mica se acorda maximum 1.000 euro anual, se explica in comunicat.
O alta cerinta pe care agricultorii trebuie sa o indeplineasca pentru a primi subventia de la UE si care le creeaza dificultati este respectarea bunelor conditii agricole si de mediu (Good Agricultural and Environment Conditions - un set de 11 reguli minimale de intretinere).
Pana la termenul limita, 25 iunie, fermierii au depus 1,24 milioane de cereri de obtinere a subventiei UE, pentru o suprafata de peste 9,6 milioane de hectare, cu 12% mai mare decat cea negociata cu UE, de 8,6 milioane de hectare.
Agricover este o companie
specializata in productie si activitati in agricultura, cu activitati in management agricol, achizitii, vanzari, suport si consultanta in agricultura. Grupul a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri
de 257 milioane lei, iar in primele patru luni ale anului 2007, o cifra de afaceri de 74,5 milioane de lei si estimeaza pentru acest an afaceri de 320 milioane lei.
Prezenta pe piata romaneasca din anul 2000, prin fuziunea dintre SC Comcereal SA Buzau si Ulvex SA Buzau, Agricover detine pozitia de lider pe piata semintelor de grau durum si al doilea producator de seminte de mazare si de orzoaica de primavara. De asemenea, compania ocupa primul loc ca distribuitor de pesticide in Romania, cu o oferta
ce cuprinde erbicide, fungicide, insecticide si ingrasaminte foliare.

Hahalera? Pe cand "zdreanta, care esti, zdreanta"?

In interviul in care a experimentat HAHALERA ca operator ontologic al discursului politic, Traian Basescu a confirmat ca incepe sa fie incomodat de elita intelectuala.

Dupa modelul intelectualilor cu care s-a inconjurat, Traian Basescu a inceput sa plagieze. Nu pe Heidegger sau pe Corbin, ci pe Gigi Becali, caruia i-a furat binecunoscuta formula de adresare: HAHALERA.

Asa cum am facut si in cazul "oligarhilor", incercam sa-i aratam presedintelui adevaratul sens al cuvintelor
pe care le foloseste in discursurile publice. Ultimul intrat in fondul principal de cuvinte al lui Traian Basescu este HAHALERA, plagiindu-l astfel pe Gigi Becali, nu pentru ca acesta ar fi inventat cuvantul cu pricina, ci pentru ca, de mult timp, patronul Stelei l-a transformat intr-un adevarat brand personal. Zici HAHALERA, zici Gigi Becali! In acest caz, Traian Basescu se afla intr-o situatie nefericita, caci Becali (desi, la randul sau, l-a imprumutat de la verisorul sau, Giovanni) a innobilat cuvantul HAHALERA, dandu-i o conotatie umoristica, daca nu cumva chiar simpatica, un fel de "bagabonduleee..."

E bine insa sa se stie ca, riguros, HAHALERA este definita ca fiind "persoana lipsita de scrupule, fara caracter, neserioasa; pramatie" (DEX, editia din 1996, girata de Academia Romana, p. 441), avand o etimologie necunoscuta! Este unul dintre putinele cuvinte care nu are absolut nici un derivat, lucrand doar pentru sine si este posibil ca, la origine, sa nu fi fost decat o banala onomatopee. Facem aceste precizari docte pentru ca, mai ales in cazul plagiatului, cuvintele se imprumuta fara semnificatiile lor adevarate, ceea ce poate crea confuzii periculoase. De pilda, ai putea sa te adresezi reginei Marii Britanii, spunand: "Bine ati venit, HAHALERA voastra!", crezand ca esti doar pitoresc.

In interviul in care a experimentat HAHALERA ca operator ontologic al discursului politic, Traian Basescu a confirmat ca incepe sa fie incomodat de elita intelectuala. Altfel cum am putea intelege lansarea HAHALEREI pe orbita prezidentiala, la numai cateva zile de cand Liiceanu il condamnase, la GDS, pentru "tiganca imputita"? Dupa ce Basescu se plictisise de Plesu la Cotroceni, se pare ca i-a venit randul la sictir lui Liiceanu, care poate acum sa verifice pe viu ca omul este to deinotaton, fara sa mai plagieze din Heidegger! Trecand peste gluma, usurinta cu care presedintele Traian Basescu a folosit HAHALERA pentru a vorbi de niste parlamentari alesi democratic de catre popor arata ca a fost vorba fie de o scapare, situatie in care trebuia sa vina rapid o scuza publica, fie de un experiment in vederea viitoarelor campanii
electorale, si n-ar fi deloc bine. HAHALERA lui Becali este, oarecum, privilegiata, fiind acum folosita in emisiuni umoristice, care-l satirizeaza pe autor, in calitatea sa de patron al unei echipe de fotbal, pe cand HAHALERA lui Basescu are coroana regala si va genera efecte pe care nici macar Tatulici sau Turcescu nu le mai pot impiedica in vreo emisiune moralizatoare. Si, oricum, cei doi se afla pe primele locuri in optiunile poporului pentru viitoarele alegeri prezidentiale. O batalie intre HAHALERELE celor doi candidati mi-e teama ca ne va taia pofta de ras pentru mult timp de acum inainte si, asa cum evolueaza lucrurile, mai degraba il cred in stare pe patronul Stelei sa renunte la brand-ul sau, decat pe Basescu, caci intelectualii din preajma sa se pot lauda cu o schimbare pozitiva a lui Becali de acum cativa ani, pe cand cei din jurul presedintelui au in bilant doar faptul ca l-au invatat sa plagieze din clasici!

Dar, dupa ce suavul ziarist prezidential Traian Ungureanu a scris ca da limbi democratiei, ce mare lucru ar fi sa-l auzim pe Traian Basescu cum ii spune la televizor primului-ministru: "zdreanta, care esti, zdreanta"!

Romanta turnatorilor inocenti

Departe de mine gindul de a sari in apararea celor asupra carora planeaza acuzatii de colaborare cu Securitatea
. Nu-i apar, nu-i condamn.

Detasat, cu o voce pe care, desi n-am fost acolo, mi-o imaginez relaxata, Lucian Pintilie povesteste la Sighet cum a fost recrutat informator al Securitatii. „Eram student in primul an la Institutul de Teatru, cind, intr-o noapte, tatal meu a fost arestat de organele Securitatii. Mi s-a cerut sa devin informator. Din sete de pitoresc si din spirit de aventura mai degraba decit din frica, am acceptat. (…) Astea erau turnatoriile mele la Securitate: pai, ca nu curge apa calda la caminul studentilor, ca nu sint bine curatate closetele, iar eu supravietuiam provizoriu ca un om cinstit, alimentindu-i cu denunturi ridicole, asteptind cu un soi de nadejde confuza. Ce anume? Eliberarea tatalui meu.“

Induiosator, nu-i asa? Cine sa puna la indoiala zicerile marelui Pintilie? Regizorul ale carui productii cinematografice au fost ciuntite sau interzise de regimul comunist, obligindu-l sa se retraga, dupa propriile-i spuse, intr-un „exile royal“, a fost prea multa vreme asezat in galeria disidentilor ca sa mai poata fi clintit de acolo.

Si pentru ce? Pentru un fleac de colaborare inocenta cu Securitatea?!

Constantin Balaceanu Stolnici, alias „Laurentiu“. Informator, de asemenea. La maturitate, insa. Dar, pe asa o criza de boieri cum traverseaza Romania astazi, poate e mai bine sa ne prefacem ca n-am auzit despre asta.

Neculai Constantin Munteanu. Vocea sinonima cu speranta din perioada in care „Europa libera“ se confunda cu libertatea insasi. O istorie personala bizara, in care apar si rapoarte catre Securitate, si pagini
lipsa din dosare
. Dar parca nu-ti vine sa spui ca N.C. Munteanu a fost turnator, chiar de-ar aparea dovezi incontestabile.

Si cu Mona Musca a fost greu. Dar, in ciuda simpatiei publice de care beneficia, ea era om politic. Iar oamenii politici sint usor, foarte usor de condamnat. Prin urmare, pentru personaje precum C.V. Tudor, Adrian Paunescu, Dan Voiculescu sau chiar Traian Basescu sint suficiente zvonurile. Pentru ei, nu sint valabile nici inocenta sau spiritul de aventura invocate de Pintilie, nici refuzul constiintei de a pune ciocanul pe statui, cum se intimpla in cazurile Balaceanu Stolnici sau N.C. Munteanu.

Departe de mine gindul de a sari in apararea celor asupra carora planeaza acuzatii de colaborare cu Securitatea. Nu-i apar, nu-i condamn. Vreau doar sa scriu despre absurdul situatiei in care am ajuns: intr-o perioada in care vorbim din nou despre lustratie si reasezarea societatii romanesti pe temelii solide, apar, culmea, nuante, interpretari personale si, pe alocuri, chiar romantice ale legaturilor pe care le-au avut unii sau altii cu Securitatea.

Nu-i unul sa recunoasca azi, simplu si trist, ca a gresit.

In asemenea conditii am avea nevoie de arbitrajul Colegiului CNSAS. Institutia este insa perfect inutila si neproductiva, prin urmare ar trebui rapid desfiintata. In ultimii ani, toti baronii adunati in acest Colegiu n-au reusit sa limpezeasca nici macar celebrele spete pomenite mai devreme. Si-atunci, la ce bun?

O deschidere a arhivelor pentru public ar fi, probabil, varianta cistigatoare. Ca sa ne putem convinge, bunaoara, daca Lucian Pintilie doar s-a jucat de-a informatorul Securitatii. In absenta unor astfel de confruntari necesare, intre declaratii si inscrisuri, ma tem ca vom apuca ziua in care tortionarii vor povesti, calm si relaxati, cum rupeau ei gurile si ficatii anticomunistilor din sete de pitoresc si spirit de aventura.

Promulga sau nu promulga?

Ioana Lupea: "Precautia presedintelui nu-i incalzeste cu nimic pe parintii si bunicii care prefera promisiunea, realismului".

Va promulga sau nu va promulga Traian Basescu legea pensiilor, aceasta-i intrebarea verii. Guvernul a raspuns exigentei prezidentiale de a prezenta resursele, fara sa identifice alte izvoare bugetare decat cele mentionate anterior pentru majorarea pensiilor.

S-a angajat insa ca nu va creste taxele si impozitele si a facut uitata propunerea lui Varujan Vosganian, de extindere a bazei de impozitare, masuri fiscale
ce ingrijorau clasa mijlocie activa si profesiile liberale, mentinandu-si in schimb, pentru aceleasi categorii, promisiunea reducerii CAS.

Daca aceasta strategie este realista economic vor stabili specialistii si, probabil, noi toti pe propria piele. „The Economist”, o publicatie recunoscuta pentru pertinenta analizelor si prognozelor sale, prevedea o criza a economiilor din Europa Central-Rasariteana care, aflate sub presiuni politice, se dedau la cheltuili bugetare riscante (inflationiste, generatoare de deficit) mentionand si Romania.

Revenind la intrebarea initiala, majorarea pensiilor reprezinta o miza pentru actorii politici in competitie electorala. PSD nu a reusit sa se impuna ca autor al legii, ar fi fost si dificil din moment ce beneficiarii au inradacinata convingerea ca banii
vin de la guvern. Primele sondaje de opinie vor evalua cum si-au impartit social-democratii si liberalii roadele legii privind marirea pensiilor.

Nu intamplator, cel care a intervenit critic pe acest subiect este Traian Basescu si nu Partidul Democrat, votant al legii in parlament cot la cot cu ceilalti senatori si deputati. De deasupra politicii, Basescu isi poate permite o atitudine ce ar costa
electoral PD in euroalegeri. Democratii se bucura totusi de aprecierea unui procent in jur de 10% din partea persoanelor de peste 60 de ani.

Potrivit unui studiu sociologic, non-votantul tipic al presedintelui Traian Basescu este exact pensionarul cu venituri mici care are mai multa incredere in premierul Calin Popescu-Tariceanu. Catalogand legea drept o posibila pacaleala, Traian Basescu a incercat, de fapt, sa semene in randul pensionarilor indoiala asupra sinceritatii guvernului.

Fara niciun argument guvernamental in plus
in favoarea majorarii pensiilor, lui Traian Basescu ii va fi dificil sa justifice promulgarea. La fel de greu ii este insa si sa nu o promulge, chiar daca nu pierde electoral. Precautia presedintelui nu-i incalzeste cu nimic pe parintii si bunicii care prefera promisiunea, realismului, speranta, certitudinii.

Iar pensionarii, nevotanti ai presedintelui, sunt jumatate din populatia Romaniei de ale carei drepturi fundamentale un presedinte trebuie sa se ingrijeasca. Inflatie, deficit sunt abstractiuni fata de cativa lei in plus in buzunar.

In plus, banuiala ca opozitia fata de lege se datoreaza competitiei cu PNL, posibil castigator al actiunii guvernamentale, il face pe Traian Basescu sa treaca drept un cinic. Cel mai probabil seful statului va promulga legea de marire a pensiilor, dar nu fara sa avertizeze asupra responsabilitatii guvernului in caz de esec.

După pensii, potopul

Legea pensiilor a ajuns o bâtă politică cu care Palatul Victoria şi Cotrocenii îşi aplică lovituri în moalele capului. Ieri, Cabinetul Tăriceanu a realizat o execuţie de mare efect printr-o scrisoare publică adresată preşedintelui Băsescu. Şeful statului solicitase Guvernului să precizeze sursele de finanţare ale creşterii substanţiale a pensiilor, ce va fi aplicată de la 1 ianuarie 2008. Scrisoarea de răspuns a Executivului începe politicos, cu „Stimate domnule preşedinte, avem onoarea...”, dar nu pomeneşte nimic concret la capitolul surse de finanţare în afară de o mult dorită viitoare creştere economică.

Practic, mesajul
ei rezumat într-un rând e unul singur: „Băsescule, n-ai tu treabă, naşu’ plăteşte!” Astfel, Cabinetul Tăriceanu nici măcar nu se oboseşte să precizeze, cum îi ceruse preşedintele, dacă mărirea pensiilor va modifica sau nu plafonul de acordare a ajutoarelor pentru încălzire sau al celui pentru medicamentele
compensate.

Această poziţie fără nuanţe, de tipul „e bine că aşa zicem noi” nu e deloc o surpriză. Premierul Tăriceanu a declarat recent că cine pune la îndoială sursele pentru creşterea pensiilor „habar nu are de economie”. Culmea e că în momentul în care PSD a lansat această propunere, PNL-ul a combătut-o din răsputeri. Chiar premierul Tăriceanu făcea referire, în decembrie 2006, la un articol din Constituţie, care cere precizarea surselor de finanţare pentru orice lege care afectează bugetul
. În Camera Deputaţilor, Bogdan Olteanu a retrimis legea PSD la Comisia de Muncă, decizia fiind motivată exact prin lipsa de resurse bugetare.

Dar, dacă cineva crede că acestea sunt argumente pentru oprirea Legii pensiilor, asta înseamnă că habar nu are nu de economie, ci de politică. Lucrul acesta s-a văzut cel mai bine în cazul lui Sebastian Vlădescu. Omul, secretar de stat la Finanţe, era în concediu când PNL-ul a dat
ordinul pe unitate că Legea pensiilor e bună, fiind o condiţie pentru menţinerea la guvernare. Din acest motiv, Vlădescu, neinformat, a declarat sincer că o astfel de majorare e un pericol pentru stabilitatea macroeconomică şi că, până la urmă, sumele necesare vor fi luate de la investiţii.

După aceea, Sebastian Vlădescu a făcut ciocul mic, probabil dându-şi seama că „habar n-are de economie”. La fel, nu prea se pricep la economie nici analiştii Băncii Mondiale, nici cei ai agenţiilor de rating.

Dar, din punctul de vedere al guvernului Tăriceanu, lucrurile sunt în ordine. Acest Cabinet mai are o speranţă de viaţă de un an şi ceva de zile, timp în care se pot încropi bani pentru plata pensiilor. După aceea, potopul, pentru că, aşa cum frumos s-a exprimat dl. Vosganian, ministrul de Finanţe, după 2008 chestiunea nu mai e treaba PNL. Acum e importantă doar concentraţia de populism din aerul făcut să vibreze în faţa televizoarelor de către politicienii români.

Astfel, nu mai contează amănunte nesemnificative cum ar fi stabilitatea macroeconomică, îmbătrânirea populaţiei şi faptul că un sistem public de pensii trebuie planificat să funcţioneze pe zeci de ani. Contează că, mâine, preşedintele Băsescu e pus în postura dificilă de a explica unor bătrâni de ce poştaşul nu le aduce mai repede câteva sute de mii de lei în plus la poartă. Că, peste ani, copiii pensionarilor de azi vor avea tot pensii de mizerie, nu este decât un amănunt lipsit de importanţă.

David vrea sa transforme ministerul intr-un ring de K1

Se pare ca fotoliul de ministru al internelor poarta in el un microb care ii molipseste pe toti ocupantii sai: cum ajung aici, ei nu mai suporta linistea si pacea si se inconjoara doar de conflicte, ce pornesc de la mici batalii pana la adevarate razboaie care trec dincolo de zidurile institutiei. Totusi, parca noul ministru Cristian David pare mai stapanit de acest microb decat oricare dintre predecesorii sai. Am ajuns sa cred ca acestuia ii lipsesc in timpul zilei spectacolele de K1 pe care probabil ca seara le urmareste cu atentie si le comenteaza apoi cu prietenii.

O prima batalie pe care ministrul de interne o urmareste ca un adevarat fan este cea dusa de Marian Sintion cu fostii sai „subiecti“ pe anchete din vremea cand era sef la DGA si actuali „subiecti“ de dezvaluiri prin presa. Este vorba de lupta dintre Marian Sintion si chestorii Pavel Abraham si Constantin Manoloiu. David nu a luat nicio masura impotriva celor doi generali, dar, dupa ce Sintion a fost dat afara de la DGA, l-a chemat inapoi in minister pe post de consilier. S-ar putea crede ca a vrut sa impace si capra, si varza, dar se pare ca e vorba de o politica de a mentine in minister focare de conflict. David l-a mostenit la conducerea DGA pe procurorul Irinel Paun. Acesta a formulat impotriva lui Sintion o plangere la Parchetul General, dosar care a ajuns acum la DNA. Desi este foarte grav ca un director general din minister sa acuze un consilier de fapte penale, David nu a luat nicio masura, mai mult, s-a ajuns acum in situatia in care si Marian Sintion a facut plangere penala impotriva sefului DGA. Este foarte interesant de aflat cum il consiliaza Sintion pe David in problemele care tin de aceasta directie importanta din minister, un adevarat serviciu
secret ce-ti poate asigura controlul asupra mastodontului uman patronat de David.

O alta sursa de conflict pe care David o pastreaza in minister este deja celebrul general Virgil Ardelean, care, in urma cu mai bine de un an, a promis ca isi da demisia si isi face cerere de trecere in rezerva. David a reusit sa-l determine sa renunte la comanda DGIPI, dar nu l-a facut inca sa paraseasca definitiv structurile
Ministerului de Interne.

O astfel de masura alimenteaza diverse zvonuri, doua dintre ele facandu-le noi publice astazi: a) Se spune ca generalul Ardelean a ramas in minister pentru ca fostii sai oameni au obtinut o inregistrare video
de la un revelion la care mai multi liberali ieseni au sarbatorit trecerea in noul an alaturi de cateva dame de companie
, ai caror nuri se vad pe videocaseta; b) Pentru a nu se mai face legatura intre el si Virgil Ardelean, chiar daca „Vulpea“ este cel care l-a sustinut sa ajunga la conducerea DGA, Marian Sintion l-a trecut si pe Virgil Ardelean in plangerea penala facuta acum doua zile, chiar daca singura sa tinta din intreaga lista era, de fapt, procurorul Irinel Paun.