Supravieţuitoare din infernul Gaza: „Ce pământ sfânt e ăsta?“

Femei şi copii cu paşaport occidental au ieşit ieri din Gaza prin punctul de frontieră Erez, cu multe bagaje şi poveşti înfricoşătoare de după bombardamente. Punctul de frontieră Erez a fost, ieri, pentru câteva sute de oameni, poarta de ieşire din iadul care a devenit Fâşia Gaza de o săptămână. Majoritatea cetăţeni ruşi, moldoveni, norvegieni sau americani, oamenii au părăsit teritoriul bombardat de israelieni cu inima
împărţită în două: pe de-o parte bucuroşi că au scăpat din zona de război, pe de altă parte îngrijoraţi de soarta familiilor şi a prietenilor rămaşi în teritoriul asediat.

Evacuarea de la Erez a fost prima
operaţiune de acest gen de la începutul conflictului Israel- Hamas. Până ieri, statul evreu a refuzat să le permită cetăţenilor străini să iasă din Gaza.

„De ce trebuie să moară copii
şi nevinovaţi?“

Lilia Alzagzoug este una dintre femeile care au ieşit ieri din Fâşie strângându-şi copiii în braţe şi plângând de grija soţului rămas printre ruinele bombardamentelor. În urmă cu opt ani, Lilia a crezut că spune pentru totdeauna adio oraşului Nisporeni din Republica Moldova. În perioada studenţiei, la Iaşi, îl cunoscuse pe Zaki - un palestinian care nu s-a putut despărţi nici de ea, nici de pământurile natale, aşa că a luat-o să-i fie soţie în Gaza.

„Eu eram studentă la filologie, el la medicină. Am venit aici, am crezut că pentru totdeauna. Acum am plecat pentru copii. O să merg mai întâi în Iordania, apoi la Moscova şi, în final, la Chişinău. Zaki nu a putut să plece pentru că nu are altă cetăţenie“, ne povesteşte Lilia, care stă ca pe ghimpi pe scaunul
autocarului în care se înghesuie cu alţi câţiva zeci de refugiaţi.

Despre ce a lăsat în urmă nu poate să povestească fără să plângă. „Oamenii sunt vai de capul lor. Nu avem curent electric, nu există mâncare, nu există nimic decât moarte şi durere. Musulmanii spun că aici e pământul sfânt, unde nimeni nu moare de foame. Ce pământ sfânt e ăsta? Şi de ce trebuie să moară copii şi nevinovaţi?“.

Cu toate că a cutremurat-o fiecare bombardament, Lilia spune că altul a fost momentul în care a simţit că nu mai rezistă: „Când auzi că vine avionul, nu ai ce să faci decât să speri să dea Dumnezeu să nu vină peste tine. Când a venit lumina pentru câteva ore, am dat drumul la televizor şi am văzut câţi morţi sunt şi cum arată Gaza. Atunci am simţit că nu mai pot“. A fost şi momentul în care a cerut evacuarea, împreună cu cei trei copii.