După pensii, potopul

Legea pensiilor a ajuns o bâtă politică cu care Palatul Victoria şi Cotrocenii îşi aplică lovituri în moalele capului. Ieri, Cabinetul Tăriceanu a realizat o execuţie de mare efect printr-o scrisoare publică adresată preşedintelui Băsescu. Şeful statului solicitase Guvernului să precizeze sursele de finanţare ale creşterii substanţiale a pensiilor, ce va fi aplicată de la 1 ianuarie 2008. Scrisoarea de răspuns a Executivului începe politicos, cu „Stimate domnule preşedinte, avem onoarea...”, dar nu pomeneşte nimic concret la capitolul surse de finanţare în afară de o mult dorită viitoare creştere economică.

Practic, mesajul
ei rezumat într-un rând e unul singur: „Băsescule, n-ai tu treabă, naşu’ plăteşte!” Astfel, Cabinetul Tăriceanu nici măcar nu se oboseşte să precizeze, cum îi ceruse preşedintele, dacă mărirea pensiilor va modifica sau nu plafonul de acordare a ajutoarelor pentru încălzire sau al celui pentru medicamentele
compensate.

Această poziţie fără nuanţe, de tipul „e bine că aşa zicem noi” nu e deloc o surpriză. Premierul Tăriceanu a declarat recent că cine pune la îndoială sursele pentru creşterea pensiilor „habar nu are de economie”. Culmea e că în momentul în care PSD a lansat această propunere, PNL-ul a combătut-o din răsputeri. Chiar premierul Tăriceanu făcea referire, în decembrie 2006, la un articol din Constituţie, care cere precizarea surselor de finanţare pentru orice lege care afectează bugetul
. În Camera Deputaţilor, Bogdan Olteanu a retrimis legea PSD la Comisia de Muncă, decizia fiind motivată exact prin lipsa de resurse bugetare.

Dar, dacă cineva crede că acestea sunt argumente pentru oprirea Legii pensiilor, asta înseamnă că habar nu are nu de economie, ci de politică. Lucrul acesta s-a văzut cel mai bine în cazul lui Sebastian Vlădescu. Omul, secretar de stat la Finanţe, era în concediu când PNL-ul a dat
ordinul pe unitate că Legea pensiilor e bună, fiind o condiţie pentru menţinerea la guvernare. Din acest motiv, Vlădescu, neinformat, a declarat sincer că o astfel de majorare e un pericol pentru stabilitatea macroeconomică şi că, până la urmă, sumele necesare vor fi luate de la investiţii.

După aceea, Sebastian Vlădescu a făcut ciocul mic, probabil dându-şi seama că „habar n-are de economie”. La fel, nu prea se pricep la economie nici analiştii Băncii Mondiale, nici cei ai agenţiilor de rating.

Dar, din punctul de vedere al guvernului Tăriceanu, lucrurile sunt în ordine. Acest Cabinet mai are o speranţă de viaţă de un an şi ceva de zile, timp în care se pot încropi bani pentru plata pensiilor. După aceea, potopul, pentru că, aşa cum frumos s-a exprimat dl. Vosganian, ministrul de Finanţe, după 2008 chestiunea nu mai e treaba PNL. Acum e importantă doar concentraţia de populism din aerul făcut să vibreze în faţa televizoarelor de către politicienii români.

Astfel, nu mai contează amănunte nesemnificative cum ar fi stabilitatea macroeconomică, îmbătrânirea populaţiei şi faptul că un sistem public de pensii trebuie planificat să funcţioneze pe zeci de ani. Contează că, mâine, preşedintele Băsescu e pus în postura dificilă de a explica unor bătrâni de ce poştaşul nu le aduce mai repede câteva sute de mii de lei în plus la poartă. Că, peste ani, copiii pensionarilor de azi vor avea tot pensii de mizerie, nu este decât un amănunt lipsit de importanţă.