La Teatrul de Comedie "sa radem ca nebunii"

ornade de ras si buna dispozitie. Se aplauda intre arii ca la opera. Noua premiera "Clinica" impreuna cu "Poker" si "Nepotu'" formeaza o trilogie grotesca despre lumea noastra - "eterna si fascinanta Romanie". Un moment de varf pe afisul Teatrului de Comedie.

Autorul este Adrian Lustig, prozator afirmat in anii '80. Romanele sale: "Romanta cu stagiari", "Un baiat ura o fata" - Editura Cartea Romaneasca, "Legea timiditatii universale" - Editura Eminescu sau "Un ceai cu tipele" - Editura Alex, anuntau dramaturgul de azi. Arta dialogului, fantezia ludica si o grava ironie care il cucereau pe Radu Cosasu, la debut, se afirma intr-o forma captivanta in piesele din volumul "Poker si alte comedii"- Editura Compania
. Constructia abila a fabulatiei, caracterele reliefate, materialul bogat verbal si universul uman i-au atras pe George Mihaita, directorul Teatrului de Comedie, pe regizorii Alexandru Tocilescu si Horatiu Malaele. Ei au riscat si au castigat. Adrian Lustig se prezinta astazi ca un dramaturg matur, comediile sale fiind validate de scena.

In "Clinica", eroii sunt pacientii unui spital american unde capitalul e arab si administratorii sunt evrei. Personaje ce mimeaza nebunia ca sa poata supravietui stau la taifas, se confeseaza. Un fost sportiv obsedat de jocul cu sinuciderea, un actor frustrat de Hamlet, un bancher generos cu creditele, o psihiatra care viseaza sa emigreze in Spania, o femeie de serviciu multifunctionala: bucatareasa, paznic de noapte, contabila, psihoterapeut. Din dialogul lor strabat nelinistile unei umanitati fara idealuri, pentru care lumea e golita de sens si omul de rost.

In "Clinica" e starea noastra de spririt, letargici, vegetali, ingurgitand surogate, vietuind intr-un timp fara mister: "Am ajuns sa traim cu totii intr-o clinica mare si vesela. Care ne place la nebunie? Care ne da forta sa ne imbracam zilnic camasa? Si atunci, daca Romania e clinica mare, de ce n-ar fi Clinica o Romanie redusa la scara?", scrie dramaturgul. Jocul de-a nebunii al acestor ingeri cazuti este asistat de un personaj mut: Freud in ipostaza de statuie. In final, celebrul doctor se anima, pleaca de pe soclu si in ipostaza sui generis de revizor gogolian sau comandor molieresc da masura derizoriului, a spaimelor, fricilor acestor fiinte pentru care existenta este un pretext pentru evazionisme si exhibitionisme. Rasul lui Adrian Lustig este reflex, dar si reflexiv.

El inspira si-i provoaca pe interpreti. Montarea este realizata de Aurel Palade, elev al profesorului Alexa Visarion de la U.N.A.T.C. "I.L. Caragiale". Autor a sase spectacole, tanarul regizor este distins cu premiul pentru cel mai bun spectacol la Gala Absolventilor, Casandra (2004), si cu premiul pentru cel mai bun regizor in Gala COMEDIA TINE LA TINERI (2006).

Printr-o regie imploziva, cu rigoare si vigoare, Aurel Palade compune un spectacol coerent, bine articulat. Un studiu psihologic, construit pe forta cuvantului si tensiunea schimbului de replici, in centru fiind actorul ale carui calitati sunt bine puse in valoare. In secvente de grup sau de prim-plan, ofera momente de recital, magnetizand scena, George Mihaita (boxerul Narcis Pasare). Stralucesc Valentin Teodosiu (actorul Dragobete) si Virginia Mirea (bucatareasa Angelica). Au vivacitate, haz molipsitor. Pregnant, cu finete si forta, portretizeaza Delia Seceleanu (psihiatra Violeta), si Florin Dobrovici (bancherul Crinu Sandoi). Prezente adecvate sunt: Serban Georgevici (directorul clinicii) si Aurelian Barbieru (procurorul Freud).

Un ambient audio-vizual expresiv, creat de un maestru al genului - Vasile Sirli (muzica), de Elena Cozlovschi (scenografia), Sorin Vintila (light design), Dragos Huluba (miscare scenica) da relief si vibratie montarii. Creeaza un univers sintetic, artificial, unde eroii vietuiesc singuri si straini.
Spectatorii, pacienti pentru o ora si jumatate in "Clinica" Teatrului de Comedie, pleaca cuceriti de harul comic al lui Adrian Lustig si de pofta de joc contaminanta a actorilor.